ZIUA ÎN CARE A
FUGIT SOMNUL
PERSONAJE:
GEORGIANA
NIKI
DAMIAN
SARA
BRIANNA
N1
ANA-Sara
ALEX-niki
MAIA-Brianna
SOMNUL-Damian
OBOSEALA- N1
SPIDERMAN-Geo
PĂPUȘA- ERICA
-atmosferă de petrecere, ziua Anei și a lui Alex-
-bunica intră cu tortul-
MAIA: A venit momentul!
TOȚI: URA!Mulți
ani trăiască, mulți ani trăiască....................
MAIA: Ei,
și-acum să vă văd!
ANA: Bunico, e
adevărat că dacă stingem lumânările dintr-o suflare ni se îndeplinește o
dorință?
MAMA: Așa se
spune. Voi puteți încerca.
ALEX: Super! Ana
ești gata?Unu, doi, trei ....
TOȚI:
Bravoooooooo!
MAIA 1: Acum
puteți spune dorința. Ce vă doriți? Fac pariu că o mașină mare teleghidată. Ba
nu. O consolă mare cu jocuri.
ALEX: Ești gata
Ana?
AMÂNDOI: Ne
dorim să nu mai dormim niciodată.
-un moment de tăcere-
MAIA: Ce? Asta
nu-i dorință. Sună mai mult a pedeapsă.
ANA: Ba nu. Ia
gândiți-vă ce tare ar fi ca în loc să dormiți
dupăamiaza să vă puteți juca. Două ore în plus de joacă pe zi.
MAIA: Dacă nu
dormiți veți rămâne mici, o să slăbiți și veți avea cearcăne.
ALEX: Nu
contează.
MAIA: Bine. Noapte
bună....Pardon... Spor la joacă! Să nu faceți prea multă gălăgie să ne certe
vecinii.
-Alex și Ana singuri-
ALEX: Ana, ți-e
somn?
ANA: Nu.
-se mai joacă un
pic cu jucăriile-
ALEX: Nici acum?
ANA: Nimic, nici
măcar nu casc.
ALEX: Înseamnă
că e adevărat. Ni se îndeplinește dorința.Ce să facem acum?
ANA: Hai să ne jucăm la calculator.
-apare Somnul_
SOMNUL: Să vă
fie rușine, piticaniilor! Asta e răsplata pentru eforturile mele din fiecare
seară! Deci nu mai aveti nevoie de nenea Somnul? Foarte bine.
Am să plec și am
să-i las nedormiți până la....(aruncă un maldăr de cărți) Luați-vă cărțile
înapoi.
ANA: Gata, te-am
bătut!
ALEX: Hai să ne
mai jucăm odată!
ANA: M-am
plictisit. Mai bine hai să ne jucăm cu jucăriile.
ALEX: Hai să-i
punem să se bată să vedem care-i mai tare.
ANA: Bine. O să
ai o surpriză. Ai să vezi că păpușa mea e puternică.
-scenă de ciondăneală între jucării, apare
Oboseala-
OBOSEALA: Așa!Ce
bine-mi pare că l-au alungat pe nenea Somnic. Acum, ușor, ușor vor fi ai mei.
Pic, pic, pic. Otrava mea nu dă greș niciodată. Pic cu pic veți obosi. Ia uite
câți copii! Nu vreți să vă dea Tanti Oboseala un pahar cu suculeț? Se numește
coca-cola! Știu că vouă vă place mult. Pe mine mă ajută când îmi fac vrăjile.
ANA: Te-am
bătut, te-am bătut!Spider-ul tău e un fraier.
ALEX.: Ba nu.
Stai să-i pun baterii și-ți arăt eu ție.
MAIA: Ați stat
toată noaptea la joacă?
ALEX.: Da
MAIA: Nu sunteți
obosiți?
ANA: Nu. E
foarte bine. În sfârșit ne-am jucat cât am vrut.
MAIA:Da, ce ochi
roșii aveți!Hai să vă pregătiți de grădiniță. Ce faceți cu jucăriile?
ANA: Le punem la
culcare. E timpul să-și încarce bateriile.
-camera rămâne goală, moment de tăcere, intră
Somnul-
PĂPUȘA:
(trezindu-se) Îmi pare rău Spider! Nu e vina mea. Nu eu am vrut să te bat.
SPIDER: Știu
asta. Alex și Ana nu s-au purtat niciodată așa cu noi. Oboseala i-a făcut să
fie foarte răi. Dacă nu se întoarce Somnul la ei toate jucăriile vor fi
stricate sau se vor supăra și vor pleca.
PĂPUȘICA: Ura!
Uite-l pe Somnic. Asta înseamnă că nu mai e supărat pe copii. Când se vor
întoarce de la grădi vor trage un pui de somn...
SOMNUL: Ba nu e
așa deloc. Sunt aici pentru voi. Copiii pot să stea treji până la finalul
secolului.
SPIDER: Atunci
s-a zis cu noi!
PĂPUȘICA: Te rog
FĂ-O măcar pentru noi!
SPIDER: Nu vreau
să ajung la gunoi așa tânăr.
SOMNUL: Nu, nu
și nu! (iese)
PĂPUȘA : Ce ne
facem? Acum s-a supărat și mai rău.Există o singură soluție.
SPIDER: Care?
PĂPUȘA: Să apelăm la
Maia.Bunicuțele pot fi foarte puternice când vor. Știu să prepare o mulțime de
leacuri pentru boli. Mă duc să o rog să ne ajute.
SPIDER: Eu mă
odihnesc puțin. Când se vor întoarce copiii de la grădi ne vor obosi iar.
-intră copiii-
ANA: Ce ai Alex?
ALEX: Mă cam
doare spatele.
ANA: Și pe mine
mă dor ochii. Nu vrei să ne culcăm măcar puțin?Mă simt cam obosită.
ALEX: Bine. Dar
doar puțin.
-se culcă dar nu pot să doarmă, Oboseala
intră pe nesimțite-
ANA: Of! Nu mai
pot! Mă doare tot corpul. Nu pot adormii. Tu ai adormit?
ALEX: Nu. Parcă
mi-a pus cineva scobitori la ochi.
OBOSEALA: Așa vă
trebuie!
ANA: Cine m-a
pus să mă iau după tine! Tu ai vrut să ne punem dorința aia.
ALEX: Da ce,
te-am obligat eu? Ți-a plăcut și ție ideea!
ANA (plângând):
Ce ne facem?
-moment coregrafic al OBOSELII, apare Maia cu o oală
mare-
MAIA: Ce faceți
copilași? V-ați culcat?
ANA: Bunico, nu
putem dormii. Te rog, ajută-ne!
MAIA: Și cum
rămâne cu dorința voastră?
ALEX:Am greșit
Maia! Te rugăm, adu-ne somnul înapoi!
MAIA: Îndată
scumpii mei!
Flori de tei și iasomie
Somnului spuneți-i să vie!
Somn bun, somn bun,
Vino tu la mine-acum!
Somn frumos,
somn frumos,
Vino tu la mine
jos!
OBOSEALA: Ce?
Aburi de ceai de tei? Voi răspunde cu puțină Cola. Să te văd acum bunicuțo!
MAIA: Pleacă de
aici și lasă-mi nepoțeii în pace! Du-te la niște oameni mari și răi!
OBOSEALA: M-am
plictisit de ăștia. Vreau și eu cărniță crudă.
MAIA: Bine! Vrei
să pleci de aici cu vânătăi. Treaba ta. (deschide
o carte de povești)
”A fost odată ca
niciodată, a fost odată un împărat. Și împăratul avea o fetiță frumoasă și albă ca spuma
laptelui. Dar într-o zi împărăteasa muri și.....”
(copiii încep să
caște)
OBOSEALA (ZGÂLȚÎINDU-I): Nu, nu faceți asta!
Trebuie să vă treziți. Acum sunteți ai mei.
SOMNUL: Ce cauți
aici, urâto? Pleacă imediat pocitanie. Lasă-i pe copii să doarmă. Nu-ți ajunge
că-i chinui zilnic pe oamenii mari? Acum te iei și de copii?
OBOSEALA: Sunt
ai mei. Pleacă tu. Nu vreau să plec.
SOMNUL: Foarte
bine! Las că vezi tu! Ia de-aici! (deschide
un casetofon cu cântece de leagăn, copiii adorm ușor)
OBOSEALA: Nu se
poate! M-am chinuit atât.
MAIA: Pleacă de
aici DIAVOLOAICO! Ia mâna de pe nepoțeii mei!
-îi toarnă o cană cu ceai în cap-
OBOSEALA: ARDEE!
Sunt învinsă!
SOMNUL: Afară cu
tine!
-Oboseala iese-
MAIA: În sfârșit
au adormit! Of, greu a fost! Ia uite ce frumos dorm! Mânca-i-ar bunica!
Mulțumesc domnule Somnic! N-aș fii reușit fără dumneata.
-îl îmbrățișează și adoarme în brațele lui-
-Somnul o așează ușor alături de nepoței-
SOMNUL: Așa sunt
bunicuțele!Drept să spun nici eu n-aș fii reușit să înving Oboseala fără
ajutorul Maiei. E, de-acum mă duc. O pardon! Mai are cineva nevoie de mine, că
tot sunt aici? N-are rost să mai fac un
drum. Atunci vă mai las puțin. Revin după aplauze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu